Nu pot sa simplific lucrurile fara sa le complic mai intai,mai ales atunci cand am in vedere reconcilierea unor paradoxuri. Dar te intreb : este omul o creatura simpla? Am scos din scrierea pe care am publicat-o urmatorul pasaj…
/ Cum am zis inca de la inceputul acestei scrisori,cel mai probabil ca,desi ma oprisem din baut de ceva timp / (fiindca “nu se mai putea”),”hotararea mea de a inceta bautul” a venit din momentul in care am inceput sa realizez ca in abstinenta am nevoie,ca sa pot continua sa stau ne-baut- sa devin “altceva” decat eram pe vremea cand beam. As putea zice “altcineva” avand in vedere ca aveam sa-mi dau seama de mine-insumi. Bine-inteles ca asta nu s-a intamplat peste noapte,si nici nu mi-am dat seama dintr-o data pe cat de solida ar putea fi asa numita mea “hotarare de a inceta bautul”,dar nici n-am incercat sa ma transform eu pe mine-cu de la sine putere-in”alt om”,nu numai in privinta faptului ca “alt om” nu bea. Dar mi-am dat seama,desi n-as zice ca mi-a placut ideea,ca “alt om” care nu mai bea, trebuie sa fie “altfel” decat “omul care bause”, fiindca altfel n-ar putea sa stea sa fie “alt om”,si sa se simta si bine in propria-i piele./
Dorinta de a ma lasa de baut definitiv si ireversibil mi-a aparut la un timp dupa ce,prin forta imprejurarilor si ajutorul medical m-am oprit din baut pentru un timp mai lung. Altfel zis,aceasta dorinta “de a numai bea”,care a inlocuit-o pe cea “de a mai bea”, mi s-a manifestat pe masura ce am vazut in abstinenta mea ceva prin care mai degraba sa devin,decat numai sa fiu (abstinent) si-atat. La inceput ma deranja un pic faptul ca spunandu-mi numele si decretendu-ma in fata altora ca “alcoolic” in cadrul unor grupuri (inchise,ce-i drept), imi recunosteam implicit si explicit faptul ca -fiind alcoolic si stiind ca sunt alcoolic- n-am voie sa pun pe limba nici un strop de alcool,cel putin in mod voit,intentionat,dat fiind faptul ca dupa primul pahar nu m-as mai putea opri din baut. Chestia asta cu “primul pahar”,din punctul meu de vedere este si acum destul de ambigua,dat fiind faptul ca,pe de-o parte nu mai tin minte cand fusese “primul pahar” inainte de ultima internare,(oricum ceva de ordinul lunilor,anilor,nu mai stiu),iar pe de alta parte ca eu dupa ce beam un pahar nu mai voiam sa mananc ca sa-mi vina mai usor sa beau. Deci n-am de unde sa stiu daca dupa primul pahar nu m-as mai putea opri din baut,pentru un timp limitat,desigur,mancand de exemplu,dar cel mai probabil este ca n-as mai vrea sa ma opresc din baut,fiindca asa mi se intampla in mod uzual,printr-un indemn launtric care venea de unde venea el,indemnul:”bea bea,nu te lasa…,etecetera…,etecetera…”. Paradoxal sa nu mai vrei sa te opresti din baut chiar stiind ca nu mai poti sa bei,dar asta e.
M-am oprit din baut,cum spuneam,prin forta imprejurarilor, cu o zi inainte de a ma interna la spital,unde stiam ca voi fi supus unui consult de fata si cu cei care m-au adus : ultima sticla,neterminata am aruncat-o la cosul din curtea spitalului cu speranta ascunsa ca n-o sa ma interneze imeidiat,in aceeasi zi, si poate-poate c-o s-o mai gasesc mai tarziu,la plecare,…dar… nu neaparat. Atunci a fost pentru prima data cand am lasat loc si unei alte posibilitati,fundamental diferite de cea initiala,privind desfasurarea in continuare a lucrurilor,privita drept consecinta a unei intamplari. S-a intamplat ca m-au internat totusi,si mi-am zis ca bine macar ca sticla cu rom a avut dop,si poate-a gasit-o careva,ca sa nu i se piarda continutul. N-as putea spune acum-la ora asta cand scriu-daca romul din sticla mi se parea atunci c-ar fi fost “bun” sau “prost”. Stiam ca e rom : atat ; si mi se parea absurd sa fie aruncat din moment ce ar putea sa-l bea cineva. Desi nu intentionam sa beau in timpul internarii,cum spuneam hotararea de a inceta bautul mi-a venit mai tarziu. Nu stiu in ce masura aceasta hotarare a mea,din mine insumi “de a inceta bautul” mi-a venit de la altii din grup,dar cel mai probabil ca asa s-a intamplat si asa se si mentine. In grupul de la spital,unde mergeam eu,fiecare era cu abstinenta lui din care abstinenta proprie “daruia”/ce-i drept si celorlalti,insa o facea ( “daruirea abstinentei proprii”,vreau sa zic) intr-un “fel personal”. Asta a fost prima impresie,asa se intampla si acum,numai ca perceptia mea asupra “daruitului” s-a schimbat./ .../ Deci n-a fost in nici un caz : ”Am spus un “nu!”- hotarat bautului ”. Cand “gandirea tulbure si intortocheata” a inceput sa fie inlocuita de alta, mai lucida si mai realista, nu mi-a fost prea greu sa-mi dau seama ca alcoolul nu numai ca fusese (credeam eu indisolubil) legat de toate placerile vietii mele, ci pur si simplu le inlocuise. Mai concret : bucuria mea de a trai fusese inlocuita cu bucuria de a bea,care bucurie de a bea devenise de fapt numai o obisnuinta,si mi-a trebuit ceva timp sa-mi dau seama si sa recunosc ca nu mai era nici asta ( la baut ma refer) o placere : cel mult ar fi putut fi vorba de o placere de genul celora de a face ceva cu care te-ai obisnuit,si fara de care ai simti ca “iti lipseste” (mult!). Intr-un mod paradoxal, discutand in cadrul grupurilor despre “baut” si despre alcool in general, nu am mai simtit ca “bautul” si alcoolul mi-ar lipsi cumva. Cel putin asta e efectul atunci cand se discuta despre bautul fiecaruia in parte la timpul trecut,la modul “fu-se si se duse…”,dar nu neaparat : “dara-ar naiba-n el de alcool,ca numai necazuri mi-a adus (!)”. Asta probabil fiindca cei de la grupurile la care particip eu,desi nu mai beau,nu discuta despre baut si despre alcool-chiar consumat intr-un mod abuziv-la modul “critic”,ca despre ceva “condamnabil” in sine. Despre faptele comise “la betie” noi nu discutam la grup,dar majoritatea acestora sunt cunoscute de cei care au fost de fata atunci cand ele s-au produs,nu neaparat ca “au fost comise”,asa ca nu cred ca astea ar putea fi cu adevarat vreun secret. Dar cine-a zis ca in timpul consumului activ/regulat de alcool se comit numai fapte rele ?. Nu stiu,nu cred. Ca in bancul ala,pe vremea cand beam “ma credeam cineva”. Acuma,…mi-am dat seama ca nu sunt ce mi se parea mie ca sunt,si nici chiar nu mai sunt ce-am fost,d.p.d.v.social. Dar ma simt mai bine sa fiu ce sunt acum decat cum ma simteam cand mi se parea mie ca sunt cel care credeam eu ca sunt. Parerea mea personala este ca in timpul consumului abuziv de alcool mi s-au reactivat niste comportamente care tin de psihicul si de personalitatea mea proprie mai degraba mostenite, (nu neparat (numai) genetic), decat dobandite prin consumul propriu-zis. ”Ghinioanele” din timpul bautului le-au scos la lumina ( la “tarele” respective ma refer) cu mai mare viteza, egoismul le-a intarit,iar eu m-am inrait pe masura ce m-am intaratat. Nu cred sa fie pentru careva un lucru prea placut sa fie pus in situatia de a se confrunta cu propriile comportamente auto-destructive,mai ales lucid fiind. Tocmai despre asta discutam la unele grupuri,dar si despre alcool si alcoolism la modul general. Mai popular,as zice ca pentru cineva care a luat hotararea de a inceta bautul,versurile cantecului :”bea,bea nu te lasa,uita ca viata e grea…” nu mai corespund vreunei logici acceptabile,din moment ce nu tocmai “uitarea” este solutia in cazul cuiva care nu s-ar mai putea trezi din uitarea data de betie. D-aia merg la grup : ca sa nu “ma” uit. Altfel zis practic “uitarea de sine” in folosul altora ca mine tocmai pentru ca sa nu uit de mine. Cat priveste starile conflictuale de care ziceam mai devreme,am zis ca daca nu mi le pot rezolva singur,tot e bine sa-mi dau seama de ele. Las pe Dumnezeu sa mi le rezolve EL. Cum sa nu-I fiu recunoscator? Sunt si-mi dau seama ca sunt.
