Nu-i suficient sa gandesc liber,si nu-i sufficient nici macar sa stiu sa imi si dau seama ca stiu la ce si cum ma gandesc: trebuie sa si am grija ce si cum fac.
vineri, 9 aprilie 2010
gand la gand
joi, 8 aprilie 2010
cimilituri,fmi
In seara asta am facut ceva impotriva durerii de cap pe care o am. Am intrat pe un sait de ”cunostiinte” prin corespondenta si am citit un mesaj de prezentare personal,al unei “doamne bine”catre 50 de ani,care nu-mi era adresat mie personal,ci la modul general,si i-am dat un raspuns,…ca de la un “necunoscut”,cum se procedeaza pe net cand e sa-ti omori timpul.
Am copiat,…fiindca “pretentiile” mi-au placut/(in mare) de la mine pentru mine,ci nu pentru altcineva (anume).
msj/extras
“Sunt exigenta!-barbatul care ajunge la statutul de prietenul meu trebuie sa fie in primul rand ingrijit,sa arate bine(nu trebuie sa fie un sex symbol) ,sa aibe respect de propria persoana,demnitate si un caracter puternic. Sa stie sa fie barbat fara a incerca sa epateze,sa fie jucaus fara a-mi leza mie orgoliul,sa ma iubeasca fara sa ma sufoce,sa ma respecte fara sa ma lase sa-l calc in picioare. Respect un barbat in masura in care stie sa fie el insusi,sincer si natural...inteligent,versat,cult si sexy” /ld48.
Eu am zis(mail)/ (ca sa fiu “jucaus”…) :
De ce ar trebui neaparat “sa ajunga la statutul de prietenul tau” (?)…n-ar fi suficient sa stie sa te faca sa te simti “femeie” (?) / si sa si vrea (?).
Retine : “pretentioasa” inseamna “dificila”. Asta “nu (prea)-i frumos”.
Si-atat.
Nu stiu daca am dreptate,dar stiu in mare cam despre ce-ar putea fi vorba fiindca “dificil” sunt si eu,altminteri nu mi-as fi dat seama…dar nu conteaza prea mult,nu ?
Nota: fotografiile/(facute de mine) nu au legatura cu textele/preluate
Daca ar fi fost fata din fotografie as fi acceptat exigente si mai mari.../poate…poate.
luni, 5 aprilie 2010
joi, 1 aprilie 2010
tetatet
Dr. Evan O´Neill Kane a fost chirurgul șef al spitalului Kane Summit Hospital din New York City. Prin 1921 practica meseria de chirurg de peste 37 de ani. Convingerea lui era că pacienții trebuie să fie operați după administrarea unei anestezii locale, și nu prin anestezie generală, cu efectele ei neplăcute.
Dr. Kane era nerăbdător să demonstreze teoria posibilității unei operări cu anestezie locală, dar nu a găsit multă vreme nici un voluntar care să se expună unei asemenea anestezii și operații. Tuturor pacienților cu care a stat de vorbă le era teamă că anestezia locală va trece în timp ce operația este încă în desfășurare, și gândul durerii cuțitului tăind în carne vie îi înspăimânta.
În cele din urmă, doctorul a găsit un voluntar. Operația era o apendictomie. Dr. Kane a operat peste 4 mii de apendictomii până în clipa aceea. Așa că doctorul nu a avut nici o problemă să pregătească pacientul. Anestezia locală a fost administrată cu atenție și operația a început. Dr. Kane a făcut o incizie transversală în partea îngurstă a abdomenului pacientului și și-a băgat mâna înmănușată. A legat vasele de sânge pentru a opri sângerarea, a găsit apendicele, l-a scos și apoi a reconectat vasele de sânge și a cusut cu atenție rana la loc.
În mod remarcabil, pacientul nu a simțit nici un disconfort deși a fost treaz tot timpul operației. Ba chiar ș-a și uitat la operație într-o oglindă mare în tot timpul acesteia, pentru că pacientul era… însuși Dr. Kane. A doua zi s-a ridicat din pat șiși-a continuat activitățile în spital. Se stabilea astfel o nouă procedură, și pacienții operați de apendicită erau lăsați acasă după numai o zi de spitalizare, vizavi de o săptămână, cum era obiceiul după o anestezie generală. Medicina stabilea astfel o nouă etapă.
Îți trebuie curaj să te lași pătruns de bisturiul Cuvântului lui Dumnezeu. Să-ți deschizi inima ca Duhul Sfânt să te cerceteze în lumina Cuvântului și apoi să te uiți în oglindă pentru a vedea tot ceea ce nu este corespunzător în tine, tot ceea ce este „infectat” de păcat. Ca o sabie cu două tăișuri, Cuvântul lui Dumnezeu și curăță ceea ce este nepotrivit, dar și întărește ceea ce este bun.
Îți trebuie curaj, pentru că adesea nu-i suficient să admiți în fața lui Dumnezeu că ai greșit, ci și în fața altora, dacă le-ai greșit. Îți trebuie curaj, deoarece trebuie să verifici ceea ce crezi. Trebuie să te convingi că ai primit o doctrină corectă, în concordanță cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Adesea noi primim doctrine care nu sunt în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu. De exemplu, am întâlnit biserici care cred că femeia va fi mântuită prin nașterea de copii… Adică, dacă nasc mulți copii, femeile vor fi mântuite! Nici nu le-a trecut prin cap celor ce învață această doctrină că mântuire nu există decât într-un singur fel: prin Christos, prin credință în jertfa Lui. Pavel spunea că nu prin fapte, ca să nu se mândrească nimeni. Doctrinele deci trebuie mereu confruntate cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Îți trebuie curaj să abandonezi doctrine, credințe sau obiceiuri greșite dar îndrăgite prin întrebuințare. Să admiți că nu ai înțeles, că nu ai crezut cum trebuia.
Apoi, faptele noastre trebuie mereu cântărite în lumina Cuvântului. Pavel avea de furcă cu corintenii: nu credința lorera problematică, ci faptele le dădea de furcă! Păcate precum lăcomia, egoismul, mândria, îmbuibarea, erau găzduite în inima corintenilor și faptele lor erau mânjite de păcat. Corintenii veneau la cina Domnului și sărbătoreau biruința lui Isus asupra păcatului, în timp ce ei adăposteau păcatul în inima și-l îmbrățișau în comportamentul lor.
Noi trebuie să ne verificăm mereu dacă „facem” ceea ce credem. De ce? În ultimă instanță, faptele validează credința noastră! Și este o operație de chirurgie spirituală eliminarea acelor credințe care nu se potrivesc Cuvântului lui Dumnezeu,și acelor fapte care nu se potrivesc credinței vii și adevărate. E o operație la care trebuie să ne supunem periodic singuri, și singura „anestezie” este aceea a convingerii că totul este făcut pentru ca omul lui Dumnezeu (adică tu și cu mine) să fim desăvârșiți și cu totul capabili de a face orice lucrare bună.