Am simtit nevoia sa scriu azi ceva dupa servici. M-am gandit ca daca tot e sa filozofez si sa argumentez sa o fac impotriva argumentarii . Cu argumente,bine inteles.
Cei mai multi dintre oamenii pe care i-am cunoscut eu prefera sa traiasca fara sa filozofeze pe marginea vietii si a intamplarilor din viata lor personala. Nu e neaparat nevoie de filozofie ca sa citesti o carte,sau sa scrii chiar tu niste versuri,sa asculti muzica sau sa canti , sa vezi un film sau sa reciti ( interpretezi chiar tu vreun rol),sa vizitezi o galerie de arta sau sa desenezi chiar tu ceva . Cu atat mai putin s-ar parea ca e nevoie de vreo filozofie ca sa gradinaresti sau sa ai grija de animalele domestice. Totusi exista o filozofie in toate astea,care “filozofie” (: intelegere a lucrurilor) se reflecta in filozofia de viata a celui care le practica,indiferent daca este sau nu este constient de ea,de propria lui filozofie.
Exista intr-adevar un gen de “filozofie” care “nu te lasa sa traiesti de grija vietii” ca si una care vine din plictiseala. Sunt insa si oameni care au nevoie de filozofia altora pentru a-si defini o filozofie proprie de viata. (inclusiv eu).
Am scris acum aceasta “filozofie” scurta pornind de la urmatoarea constatare personala:
Nu conteaza atat ce zic (cum zic) si chiar ce fac eu, care priveste si alte persoane ( in relatie cu mine),cat ar putea conta ( si pentru mine) “ce iese” din ce-am zis sau ce-am facut eu.
Cu alte cuvinte conteaza mai putin ce vrei tu sa ma faci sa cred cat conteaza ce cred eu.
Si invers. Adica : imi dau seama ca pentru tine conteaza mai mult ce crezi tu decat ce-as putea eu incerca sa te fac sa crezi. Asta-i tot spilu : sa stii si tu ca la fel stau lucrurile atunci cand ai incerca tu sa convingi pe altul de ceva. Lasa-l sa se convinga singur,…cel putin daca nu ai un scop précis,bine-definit si nu te preseaza cu nimic convingerile personale ale respectivei persoane.
1 + 1 = 2 = 1 +1
Sincer : nu stiu daca am dreptate. Vezi si tu.
