Nu stiu cum altfel l-ar putea primi un crestin pe Iisus in inima sa decat prin Duhul Sfant al lui Dumnezeu Creatorul viu. Si ce alta primire mai buna i-ar putea face crestinul mantuitorului propriu decat lasandu-si mintea cu toate incaperile ei in mainile Creatorului sau prin Spiritul Creatiei. Altminteri,cuvantul biblic al lui Dumnezeu Tatal ar putea fi interpretat numai intr-un mod doctrinar,mult prea departe de intelegerea omeneasca. Prezenta actuala-pamanteasca a lui Iisus Hristos mantuitorul in toate cele 3 ipostaze pe care le sugereaza articolul urmator mi se pare pe intelegerea omeneasca. Deepak Chopra a lansat recent o carte „The Third Jesus” (al treilea Isus), în care spune printre altele: „There is not one Jesus…but three. First, there is the historical Jesus, the man who lived more than two thousand years ago and whose teachings are the foundation of Christian theology and thought. Next there is Jesus the Son of God, who has come to embody an institutional religion with specific dogma, a priesthood, and devout believers. And finally, there is the third Jesus, the cosmic Christ, the spiritual guide whose teaching embraces all humanity, not just the church built in his name. He speaks to the individual who wants to find God as a personal experience, to attain what some might call grace, or God-consciousness, or enlightenment…. Ultimately, Chopra argues, Christianity needs to overcome its tendency to be exclusionary and refocus on being a religion of personal insight and spiritual growth. In this way Jesus can be seen for the universal teacher he truly is–someone whose teachings of compassion, tolerance, and understanding can embrace and be embraced by all of us.” – Deepak Chopra on Chopra.com „Nu există un singur Isus ci trei. Mai întâi, avem Isus cel istoric, omul care a trăit acum mai bine de două mii de ani şi ale cărui învăţături sunt temelia teologiei şi gândirii creştine. Apoi avem pe Isus Fiul lui Dumnezeu, cel care a venit să întrupeze o religie instituţională cu dogme specifice, cu preoţie şi credincioşi devotaţi. Şi-n cele din urmă, există un al treilea Isus, Christosul Cosmic, călăuza spirituală ale cărei învăţături cuprind întreaga omenire, nu doar biserica zidită pe numele său. (Acest Isus) vorbeşte individului care doreşte să-l găsească pe Dumnezeu ca o experienţă personală, să ajungă la ceea ce unii ar numi „har”, sau conştiinţă de dumnezeu, sau iluminare… În cele din urmă - spune Chopra -creştinismul trebuie să-şi depăşească tendinţa de a fi exclusivist şi să devină o religie de înţelegere personală şi creştere spirituală. Astfel Isus va putea fi perceput aşa cum este, un învăţător universal, ale cărui învăţături despre compasiune, toleranţă şi înţelegere vor cuprinde pe toţi şi trebuie cuprinse de către toţi.”
Teologul evanghelist (Ted) care face referirile pe care le-am extras mai sus comenteaza astfel: " În timp ce pe de o parte „fundamentalismul” (sau altfel spus, biserica cu adevărat evanghelică, care are o doctrină biblică sănătoasă, care propovăduieşte doctrina şi o trăieşte, evanghelizând în virtutea Marei Trimiteri) creşte (vezi Africa, Asia şi America Centrală), creşte şi ateismul (în special Europa şi mai recent America de nord). Dar tot recent a apărut o a treia categorie, şi aceasta pe fondul unor biserici care nu mai predică şi învaţă doctrina Sfintelor Scripturi, ci o evaghelie omenescă, care nu are (aproape) nimic divin în ea. În vacuumul doctrinal, a apărut misticismul de tip new-age, o nouă „spiritualitate” care nu are nimic de-a face cu Duhul Sfânt ci este din şi pentru „duhul lumii” sau „duhul veacului.” Această a treia categorie nu va avea altă soartă decât să îngroaşe în ultimă instanţă rândurile ateilor. Cineva spunea „există un singur unghi în care poţi sta drept, dar se poate cădea într-o mulţime de alte unghiuri.” De aceea este creştinismul exclusivist. Există un singur Adevăr, o singură Cale, o singură Viaţă: Isus Christos. Şi acesta nu-i „trei Isuşi” ci unul singur. Dacă nu eşti 100% al lui, eşti 100% al celuilalt dumnezeu, cel al veacului acestuia, care orbeşte şi distruge! 99% al Domnului şi 1% al lumii înseamnă 100% al lumii! Atât de exclusivist este Isus!
Dacă cel ce a scris „The Third Jesus” aproba conţinutul „manifestului”, atunci ce spune acesta de fapt?" De fapt o meditatie din acelasi blog evanghelist contrazice oarecum acest mod exclusivist dogmatic de a vedea lucrurile.
Chirurgie spirituală <<<
Dr. Evan O´Neill Kane a fost chirurgul șef al spitalului Kane Summit Hospital din New York City. Prin 1921 practica meseria de chirurg de peste 37 de ani. Convingerea lui era că pacienții trebuie să fie operați după administrarea unei anestezii locale, și nu prin anestezie generală, cu efectele ei neplăcute.
Dr. Kane era nerăbdător să demonstreze teoria posibilității unei operări cu anestezie locală, dar nu a găsit multă vreme nici un voluntar care să se expună unei asemenea anestezii și operații. Tuturor pacienților cu care a stat de vorbă le era teamă că anestezia locală va trece în timp ce operația este încă în desfășurare, și gândul durerii cuțitului tăind în carne vie îi înspăimânta.
În cele din urmă, doctorul a găsit un voluntar. Operația era o apendictomie. Dr. Kane a operat peste 4 mii de apendictomii până în clipa aceea. Așa că doctorul nu a avut nici o problemă să pregătească pacientul. Anestezia locală a fost administrată cu atenție și operația a început. Dr. Kane a făcut o incizie transversală în partea îngurstă a abdomenului pacientului și și-a băgat mâna înmănușată. A legat vasele de sânge pentru a opri sângerarea, a găsit apendicele, l-a scos și apoi a reconectat vasele de sânge și a cusut cu atenție rana la loc.
În mod remarcabil, pacientul nu a simțit nici un disconfort deși a fost treaz tot timpul operației. Ba chiar ș-a și uitat la operație într-o oglindă mare în tot timpul acesteia, pentru că pacientul era… însuși Dr. Kane. A doua zi s-a ridicat din pat șiși-a continuat activitățile în spital. Se stabilea astfel o nouă procedură, și pacienții operați de apendicită erau lăsați acasă după numai o zi de spitalizare, vizavi de o săptămână, cum era obiceiul după o anestezie generală. Medicina stabilea astfel o nouă etapă.
Îți trebuie curaj să te lași pătruns de bisturiul Cuvântului lui Dumnezeu. Să-ți deschizi inima ca Duhul Sfânt să te cerceteze în lumina Cuvântului și apoi să te uiți în oglindă pentru a vedea tot ceea ce nu este corespunzător în tine, tot ceea ce este „infectat” de păcat. Ca o sabie cu două tăișuri, Cuvântul lui Dumnezeu și curăță ceea ce este nepotrivit, dar și întărește ceea ce este bun.
Îți trebuie curaj, pentru că adesea nu-i suficient să admiți în fața lui Dumnezeu că ai greșit, ci și în fața altora, dacă le-ai greșit. Îți trebuie curaj, deoarece trebuie să verifici ceea ce crezi. Trebuie să te convingi că ai primit o doctrină corectă, în concordanță cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Adesea noi primim doctrine care nu sunt în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu. De exemplu, am întâlnit biserici care cred că femeia va fi mântuită prin nașterea de copii… Adică, dacă nasc mulți copii, femeile vor fi mântuite! Nici nu le-a trecut prin cap celor ce învață această doctrină că mântuire nu există decât într-un singur fel: prin Christos, prin credință în jertfa Lui. Pavel spunea că nu prin fapte, ca să nu se mândrească nimeni. Doctrinele deci trebuie mereu confruntate cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Îți trebuie curaj să abandonezi doctrine, credințe sau obiceiuri greșite dar îndrăgite prin întrebuințare. Să admiți că nu ai înțeles, că nu ai crezut cum trebuia.
Apoi, faptele noastre trebuie mereu cântărite în lumina Cuvântului. Pavel avea de furcă cu corintenii: nu credința lorera problematică, ci faptele le dădea de furcă! Păcate precum lăcomia, egoismul, mândria, îmbuibarea, erau găzduite în inima corintenilor și faptele lor erau mânjite de păcat. Corintenii veneau la cina Domnului și sărbătoreau biruința lui Isus asupra păcatului, în timp ce ei adăposteau păcatul în inima și-l îmbrățișau în comportamentul lor.
Noi trebuie să ne verificăm mereu dacă „facem” ceea ce credem. De ce? În ultimă instanță, faptele validează credința noastră! Și este o operație de chirurgie spirituală eliminarea acelor credințe care nu se potrivesc Cuvântului lui Dumnezeu,și acelor fapte care nu se potrivesc credinței vii și adevărate. E o operație la care trebuie să ne supunem periodic singuri, și singura „anestezie” este aceea a convingerii că totul este făcut pentru ca omul lui Dumnezeu (adică tu și cu mine) să fim desăvârșiți și cu totul capabili de a face orice lucrare bună.
